Generalități

 -Munții Carpații- 

S-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine. Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). 

Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.

Munții Carpați - delimitare unitati de relief

 

Altitudinea

Carpaţii Româneşti fac parte din categoria munţilor mijlocii, care depăşesc 2500 metri numai pe areale foarte restrânse, în Carpaţii Meridionali. Altitudinea medie este de 840 metri.

Carpații Meridionali, 2544m

 Fragmentarea reliefului

Diferitele faze ale procesului de cutare şi înălţare a Carpaţilor, precum şi intensul vulcanism neogen, au contribuit la o fragmentare accentuată a spaţiului carpatic, pusă în evidenţă prin mulţimea depresiunilor intramontane, mai cu seamă în Carpaţii Orientali şi în cei Occidentali. Se remarcă în această privinţă ariile de discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung şi Depresiunea Braşov-Pasul Oituz-Valea Trotuşului din Carpaţii Orientali, precum şi culoarele Timiş-Cerna şi Bistra-Strei de la limita Carpaţilor Meridionali cu Carpaţii Occidentali. Spre deosebire de Alpi, Carpaţii au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti.

Relieful glaciar

În urmă cu aproximativ 2 milioane de ani (prima jumătate a Cuaternarului), Carpaţii au suferit o ridicare în bloc, cu aproximativ 1000 metri, procesul fiind caracteristic mai ales Carpaţilor Meridionali. Această înălţare a fost însoţită de o răcire evidentă a climei aşa încât, la altitudini de peste 1800-2000 metri, a apărut situaţia de prezenţă a zăpezilor permanente. În asemenea condiţii a avut loc acumularea unei mari cantităţi de zăpadă şi transformarea treptată a acesteia în gheaţă. Încălzirea ulterioară a condus la o modificare marcantă a climatului, cu consecinţe în topirea gheţarilor din spaţiul montan înalt. A rezultat un relief glaciar alcătuit din creste şi strungi glaciare, circuri, văi, morene şi praguri glaciare, grohotişuri etc.

Diviziunile Munților Carpați

Munţii Tatra, parte a lanțului munților Carpați

Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra.

O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids.

Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În harțile vechi granița era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasată de râurile Sanna și Osława (Polonia) – orașul Snina (Slovacia) – Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, mută granița și mai la est.

Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei.

Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud.

Panoramă Munții Tatra